Primele preocupări ale românilor pentru cunoaşterea poeziei nipone datează din secolul al XIX-lea.

Adevărata deschidere pentru promovarea haiku-ului este ecoul apariţiei lucrării lui Florin Vasiliu, lucrare cu titlul Interferenţe lirice. Constelaţia Haiku. Ea este o lucrare teoretică, dar cu multe exemple, despre poezia niponă.

În martie 1990, Florin Vasiliu fondează revista de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU.

Societatea Română de Haiku ia fiinţă în martie 1991.



marți, 3 iulie 2018

IUBIREA ÎN POEMUL HAIKU





Se vorbește adesea, cu o admirație nedisimulată despre diferite esențe de parfum. Haiku-urile de dragoste pot fi asemuite acestora. Pare imposibil să surprinzi în numai trei versuri de 5 sau 7 silabe un aspect sau altul al celui mai nobil sentiment, dragostea. Și totuși, mulți poți străini au realizat această performanță, dovadă cele câteva antologii de profil apărute în limbi de circulație internațională.

Dar iată că recent haijinii români au demonstrat prin antologia Poeme haiku de iubire (Editura Societății Scriitorilor Români, 2018) că sunt capabili și ei de această performanță. Inițiatorul și realizatorul acestei antologii unicat este președintele Societății Române de Haiku, scriitorul Valentin Nicolițov. Domnia sa, încă de la debutul editorial de la început de mileniu, și-a pus pana în slujba iubirii, sentiment căruia i-a consacrat câteva cărți de genuri diferite, publicate la doi ani una după alta: Iubiri risipite (proză scurtă, Editura Vasile Cârlova, 2001), Anotimpul iubirii (poezii, Editura ORION, 2003) și O singură iubire (roman, Editura ORION, 2005). Tot despre iubire ne vorbește și în alte două romane publicate mai târziu la Editura Societății Scriitorilor Români: Exerciții de respirație (2009) și Între două lumi (2015).

Pasul hotărâtor spre realizarea primei antologii de haiku de iubire îl constituie placheta trilingvă (română, italiană, franceză) Poeme de iubire (Societatea Scriitorilor Militari, 2017). Prima jumătate a cărții cuprinde haiku-uri de iubire, care au fost prezentate la cea de a IX-a conferință a Asociației Mondiale de Haiku (World Haiku Association), ce a avut loc în septembrie 2017 la Parma, în Italia. Aprecierile exprimate cu acel prilej l-au determinat pe poetul Valentin Nicolițov să finalizeze antologia, pe care o pregătea de mai multă vreme. Citez din poemele prezentate la Parma, cel de mai jos, pe care îl regăsim și în actuala antologie:

Apus de soare-
la plecare umbra ta
ar mai rămâne 
 
Editorul a avut în vedere iubirea în sensul larg al cuvântului și, după cum afirmă și în prefață, a selectat „poeme care să dezvăluie sentimentele de iubire într-o gamă largă, pe mai multe coordonate sufletești: iubirea pentru părinți sau bunici, pentru copiii noștri, iubirea pentru aproapele nostru și iubirea pentru femeia sau bărbatul din mintea sau din inima noastră.” Este deci vorba de iubire în sensul curat al cuvântului, apropiat de cel religios. Prin urmare, cei care se vor aștepta să citească și poeme erotice, cu conotații sexuale, vor rămâne dezamăgiți. Este interesant de urmărit, de la un autor la altul, momentul de iubire descris în haiku, de la începutul acestuia și până la sfârșitul lui.

Poetul Vasile SPINEI din Republica Moldova, autor a șapte cărți de haiku, dintre care una a fost premiată de Societatea Americană de Haiku, ne încântă cel puțin cu un poem memorabil:

Pisica toarce
și iubita doarme…
Mai pun un lemn pe foc 
 
Despre acest poem editorul ține să precizeze:” Poemul este realizat cu o economie de cuvinte care impresionează prin concizie și sugestie: trei verbe, două substantive și poetul care se situează în centrul acestui univers al iubirii protejându-l. Acest poem îl consider unul din cele mai frumoase poeme haiku de iubire din literatura română.”
Un loc aparte în antologie îl constituie ființa care ne-a dat viață, mama. Multe dintre aceste poeme au o notă de tristețe, datorită dorului sau trecerii la cele veșnice a ființei adorate:

Maria TIRENESCU

Poza mamei-
picătură de ploaie
sau lacrimă? 

 
Florica IACOB

Pe crucea mamei
o vrabie ciripind.
Parcă m-ar certa…

O notă de tristețe sau măcar de duioșie au și unele poeme dedicate copiilor. Bunăoară, Eduard ȚARĂ prezintă o mamă care își iubește copilul chiar înainte ca acesta să se fi născut, iar Radu PATRICHI ne aduce sub priviri mormântul unui copil pe care îl îngrijește un părinte iubitor:

Sunetul mării-
o femeie-și mîngâie
pruncul nenăscut 

 
Cimitirul gol-
pe mormântul de copil
om de zăpadă

O poetă de mare sensibilitate, Magdalena DALE, care a compus mai multe haiku-uri de dragoste scriind în colaborare poeme în lanț, are un poem în care se întâlnesc două simboluri specific românești, dorul, atribut al dragostei și teiul, însemn al poeziei. Cele două simboluri se potențează reciproc și umple un gol, suplinind absența iubitului:
Mireasmă de tei
și dorul meu de tine
în toată casa 
 
Despre iubire se poate scrie și atunci când au trecut anii și te trezești la un moment dat singur și duci dorul celor dragi. Un dor care doare. În locul dragostei a rămas un gol (amintim aici că golul este unul din valorile estetice ale poemului haiku), gol ce nu mai poate fi umplut de nimeni și nimic. Cum se întâmplă în poemul decanului de vârstă al haijinilor de limba română, Ștefan Gh. THEODORU (96 de ani), trăitor în America:

Același bătrân
zile întregi la poartă-
nu vine nimeni

Valentin Nicolițov a selectat în actuala antologie, în semn de aducere aminte, și alți poeți români importanți care nu mai sunt printre noi, dar care au practicat haiku-ul de iubire sau care s-au apropiat de acest tristih cu talentul lor, considerându-l demn de a exprima acest sentiment nobil al iubirii.Iată câțiva dintre acești poeți cre nu mai sunt dar ale căror poemede dragoste le-au supraviețuit:

Titus ANDRONIC
Revedere cu mama –
în loc de cuvinte
trandafiri

Alexandru CHIRIAC
Sub vântul rece
m-am lipit de movila
ivită-ntre noi

Petre GHELMEZ
Curând, prea curând
papucii mamei vor fi
relicve scumpe

Bogdan I. PASCU
Atâta doar –
un colţ de cer albastru
şi zâmbetul tău

Gheorghe TOMOZEI
Degetele mele coboară
înfiorate pe gâtul tău lung
ca pe o scară de incendiu

Nichita STĂNESCU
Când te-am văzut
m-a luat un frig suav
de stea căzătoare 
 
Antologia cuprinde 65 de poeți români de haiku, dintre cei mai cunoscuți din țară și din afara ei. Publicarea acestei antologii române a haiku-ului de dragoste prezintă un eveniment remarcabil fiind prima de acest fel în literatura română. Sper ca el să fie urmat în anii ce vin de alte volume de haiku ale autorilor români dedicate celui mai nobil sentiment uman din toate timpurile: iubirea.
 
Vasile Moldovan

vineri, 30 martie 2018

Radu Cârneci, poetul iubirii, a plecat

14 febr. 1928-8 dec.2017
Poetul, eseistul, traducătorul, jurnalistul literar şi editorul Radu Cârneci, om de înaltă cultură, a văzut lumina zilei în localitatea Valea lui Lal-Pardoşi, jud. Buzău, la 14 februarie 1928.

A absolvit Facultatea de Silvicultură din Brașov în anul 1954, iar în 1964 a înfiinţat la Bacău revista de cultură ATENEU pe care a condus-o până în 1972. A reuşit să inaugureze în Bacău în 1971, cu mari eforturi materiale şi cu munca artistică strălucită a sculptorului Constantin Popovici, statuia poetului George Bacovia. A fost secretar al Uniunii Scriitorilor din România (1972-1976), şef al Seciei de literatură şi artă la revista Contemporanul (1976-1980), iar în 1990 a reînfiinţat la Bucureşti revista Neamul Românesc, publicaţie a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni. Totodată a înfiinţat şi condus Editura Orion în care au fost publicaţi mulţi scriitori importanţí în perioada 1991-2008. 
 
Din bogata sa creaţie poetică selectăm: Orgă şi iarbă (1966), Umbra femeii, sonete (1968), Centaur îndrăgostit (1969), Grădina în formă de vis (noi sonete de iubire în 1970), Cântând dintr-un arbore (1971), Oracol deschis (1971), Cântarea Cântărilor ( o parafrază modernă la celebrele texte din Vechiul Testament (1973), Banchetul (1973), Clipa eternă (în colecţia Cele mai frumoase poezii, 1980), Heraldica iubirii (în Colecţia Biblioteca pentru toţi, 1999). Dintre autorii străini traduşi menţionăm în mod deosebit pe Leopold Sedar Senghor din Senegal, Kahlil Gibran din Liban și Charles Baudelaire cu prima integrală lirică Florile răului în limba română (în 1991).

Este autorul unor importante antologii literare, cu teme abordate pentru prima dată în literatura română: Sonetele- cu Shakespeare şi Voiculescu,1996, Arborele neuitării ( cu poeți din Israel de origine română, 1997), Balada Miorița în șapte limbi, Poezia pădurii române în patru volume, 2003, Antologia sonetului românesc în trei volume, 2016 etc. Ultima carte, publicată cu câteva zile înainte de dispariţia sa, este tot o carte despre iubire, o antologie cuprinzând 50 de poeți străini celebri din toate timpurile întitulată Mari poeţi ai iubirii, 2017.

A primit o multitudine de premii, distincţii, diplome de onoare şi de excelenţă printre care menţionăm Premiul Academiei Române în 1978, Premiul Uniunii Scriitorilor din România în1971, Ordinul Meritul Cultural în grad de ofiţer în 2003 precum şi alte distincţii atât din ţară cât şi din alte ţări. Am fost onoraţi cu prezenţa sa la activităţile Societăţii Române de Haiku şi ale Cenaclului de haiku din capitală, iar din anul 1997 a fost ales Preşedinte de onoare al acestei societăţi. Ne luăm rămas bun de la Radu Cârneci amintindu-ne în continuare că a fost şi va rămâne în memoria românilor drept un poet al iubirii, al frumosului prin următorul sonet:

Iubirea este-atotstăpânitoare

Iubirea este-atotstăpânitoare

domnind pe sânge, patimi şi eresuri

misterizând la marile-nţelesuri

de chip interior dăltuitoare.



Ea mişcă munţii, luminează-n soare

desţelenind universale şesuri

chemându-ne la cosmice culesuri

pe-ntinderi nesfârşit unduitoare.




Iubirea-i axul cerurilor toate

jur-împrejuru-i lumi cu lumi s-adună

în mari nuntiri cu muzici peste poate



Idei dansează hăurile tună

stele-n ghirlande leagănă-se toate

sub zodiile care le-ncunună.






Redacţia revistei Haiku